Il patriarca ortodosso antiocheno Giovanni X, assieme al patriarca melchita Gregorio III e a una delegazione di rappresentanti religiosi cristiani e musulmani della Siria, ha compiuto una visita alla cittadina di Ma'lula, soffermandosi nelle chiese e nei monasteri che sono stati profanati e devastati dai ribelli islamisti. Osservate qui il reportage fotografico della visita: soffermatevi sulle immagini dei luoghi di culto vandalizzati, cercate di immaginare com’erano all’inizio (se avete esperienze di chiese ortodosse, non sarà difficile) e cosa è successo in questi ultimi mesi... Quando lo avrete fatto, avrete qualche strumento di valutazione: QUESTO è il futuro che attende i cristiani che vogliono vivere liberamente nella loro terra e secondo la loro tradizione, senza accettare i diktat del Nuovo Ordine Mondiale e le sue promesse illusorie di libertà, democrazia, progresso...
Nel corso della celebrazione della Santa Pasqua di tutti i Cristiani, ancora una volta, la vile mano della violenza e della sopraffazione si è armata contro un luogo sacro.
Ignoti senza coraggio e senza volto, hanno segnato con lo spray il portone del Monastero di Decani, inneggiando al criminale esercito clandestino e terrorista dell’etnia albanese, il famigerato UCK.
Tutto questo è accaduto, mentre l’Igumeno del Monastero, Padre Sava Janjic, aveva chiesto una maggiore protezione all’Esercito Italiano che da quindici anni sorveglia quest’area.
Tutto questo è accaduto mentre il Col. Sgobba, che comanda la base della Kfor Villaggio Italia, aveva assicurato la massima protezione al Monastero.
Tutto questo è accaduto nonostante i check point e gli allarmi preventivi.
Tutto questo è accaduto, mentre le autorità kosovare provvedevano a sbandierare al mondo, “il rinnovato clima di pacificazione nel paese e l’intenzione di convocare un’ennesima conferenza interreligiosa”.
Le persone civili sono stanche e dicono: BASTA! Quale tragedia ci deve piombare sulle spalle per comprendere l’essenzialità dei fatti?
Può un Monastero, simbolo di pace, compassione e amore, vivere con l’incubo di chi si presenti alla porta? Ieri armato di un bazooka, oggi di una bomboletta spray, domani di non sappiamo che cosa?
La nostra associazione si augura, che questo ennesimo episodio d’intolleranza e violenza, serva da monito a una comunità internazionale, intenta esclusivamente a fornire alla gente, una versione dei fatti non rispondente alla realtà, ma funzionale alle politica.
Il Kosovo NON È un paese pacificato; NON GARANTISCE serenità e libertà nel culto; CALPESTA i diritti elementari delle persone;
È INAUDITO, IRRESPONSABILE e CRIMINALE, anche il solo pensare, che la missione di pace sia giunta ad una legittima conclusione.
Per quanto dolorosa, a quindici anni dall’intervento armato della Nato, questa è la reale condizione.
Ci stringiamo con sincera comprensione alla Comunità monastica, che mai come oggi, sente il bisogno dell’affetto e della solidarietà di chi ha conosciuto l’alto magistero che la fratellanza svolge in questa terra martoriata.
26/04/2014
Perché 30.000 serbi si sono convertiti al cattolicesimo in Croazia dal 1995
Eravamo abituati a considerare gli ortodossi serbi come quelli a minor rischio di conversione religiosa, a causa delle ben note polarizzazioni cultural-religiose dell’ex Jugoslavia. Tuttavia, questa certezza sembra scossa dalla notizia riportata il 22 aprile dal sito inserbia.info, che avvisa che in Croazia, dal 1995 fino a oggi, ben 30.000 serbi si sarebbero convertiti al cattolicesimo. A cosa si deve questo davvero insolito fenomeno? A detta dell’articolo di inserbia.info, che riportiamo tradotto in italiano nella sezione “Confronti” dei documenti, la ragione principale è la protezione dei propri bambini dal bullismo. Per quanto questa possa sembrare una regione che giustifica anche passi estremi, riteniamo questo fenomeno estremamente inquietante, e una riprova che non solo non si è giunti ad alcuna pacificazione, ma che i semi del conflitto sono ancor più virulenti che mai, nella nuova Croazia “integrata”nell’Unione Europea.
Il nostro arcivescovo Mark è venuto a trovarci in Italia nella Settimana Luminosa, per una visita pastorale che da Venezia e Milano lo porterà attraverso Bergamo a Trento e Rovereto. Alla Divina Liturgia di venerdì 25 aprile presso la nostra parrocchia madre dei santi Sergio, Serafino e Vincenzo a Milano, vladyka Mark ha celebrato in mezzo alle feste del clero e dei fedeli delle parrocchie di Milano, Genova, Novara, Piacenza, Como, Lecco, Biella, Lugano, Crema, e ha elevato al rango di arciprete padre Giovanni La Micela, parroco della chiesa della Trasfigurazione del Signore a Genova. Anche da Torino siamo stati presenti con un gruppo della nostra parrocchia. Grazie, Vladyko, per il tempo di festa che ha voluto condividere con noi! Mnogaja Leta!
25/04/2014
Ungheresi e russini in Zakarpatia in cerca di autonomia
Siamo contenti aver cercato di sensibilizzare i nostri lettori alla situazione del popolo russino (o ruteno) della Rus’ Carpatica, discriminato in Ucraina (anzi, per meglio dire, discriminato solo in Ucraina, tra i tanti paesi in cui è una minoranza significativa), perché questo li aiuterà a capire l’articolo de La Voce della Russia pubblicato il 23 aprile, che riportiamo in traduzione italiana nella sezione “Geopolitica ortodossa" dei documenti. La nuova richiesta di autonomia della Rus’ Carpatica vede oggi inaspettatamente alleati ai russini anche gli ungheresi, che come i loro vicini ruteni hanno tutte le ragioni di avere paura della politica di ucrainizzazione forzata delle minoranze e dei tentativi di trasformare l’Ucraina in uno stato monoetnico.
25/04/2014
Le Chiese di Etiopia ed Egitto coinvolte nella controversia della Diga della Rinascita
La Diga della Rinascita (nella foto), in costruzione sul bacino del Nilo Azzurro in Etiopia, dovrebbe portare un notevole incremento alle fonti energetiche del paese, ma ha anche fatto salire notevolmente la tensione internazionale con i governi di Sudan ed Egitto, che sostengono che saranno privati di una considerevole parte delle loro risorse idriche. In realtà, secondo gli esperti di questioni idro-geologiche, la differenza di afflusso idrico sarà minima: la vera paura è causata dalla possibilità da parte dell'Etiopia di bloccare per un lungo tempo la diga, cosa che mette in mano etiopica uno strumento deterrente non indifferente. Finora, tra le poche minacce realmente fatte dall'Etiopia all'Egitto, c'è quella di bloccare il Nilo Azzurro se continueranno le persecuzioni contro i cristiani copti. La diga rende questa misura deterrente immediatamente attuabile, e coinvolge le Chiese di Etiopia ed Egitto in modo molto ravvicinato.
Da molte fonti mediatiche si è parlato di un ruolo di mediazione affidato dal governo egiziano al patriarca della Chiesa copta, Papa Tawadros II (che peraltro si è affrettato a smentire di aver mai ricevuto un simile incarico di arbitrato), e la questione sembra complicarsi per la visita in Egitto del patriarca della Chiesa etiopica, Abune Mathias, programmata per il mese di luglio 2014 e rinviata sine die per motivi legati alla crisi del Nilo. L'analoga visita di Papa Tawadros II in Etiopia, prevista per settembre, è stata rimandata nello stesso modo. Quali che siano i retroscena ecclesiastici della crisi del Nilo, sembra che le Chiese dei due paesi siano fortemente legate agli sviluppi della vicenda.
24/04/2014
Protesta degli ortodossi ucraini per le ingerenze del Patriarca ecumenico
Nel documento di padre Andrew Phillips che abbiamo presentato ieri, La purezza della santa Ortodossia, si fa un cenno alla dichiarazione del patriarca Bartolomeo della scorsa Domenica delle Palme, a proposito dell’Ucraina. Questo documento, largamente (e forse, misericordiosamente) ignorato dai media del Patriarcato di Mosca, è stato invece sfruttato dagli scismatici del “Patriarcato di Kiev”, creando molte apprensioni tra gli ortodossi autentici in Ucraina. Per capire la ragione di queste apprensioni, esaminiamo una risposta di fedeli ortodossi ucraini al documento del Patriarca ecumenico: questi fedeli, senza mezzi termini, identificano gli scopi e i beneficiari del documento in modo non dissimile dalle conclusioni di padre Andrew presentate ieri. Dal sito Russkaja Narodnaja Linija, riportiamo il testo russo della lettera di protesta, assieme alla nostra traduzione italiana, nella sezione “Confronti” dei documenti.
Dopo una pausa pasquale, padre Andrew Phillips riprende gli articoli sul suo blog parrocchiale con una lunga sessione di domande e risposte su temi di attualità legati alla Chiesa ortodossa e alla sua missione. Tracciando un ampio quadro sul tema di fondo della purezza dell’Ortodossia, padre Andrew parla dei cambiamenti nella Chiesa russa di oggi, del caos in Ucraina e delle sue radici storiche, dei resoconti dei media, della Chiesa di fronte agli avvenimenti politici, del ruolo della ROCOR e dei rischi delle mentalità di ghettizzazione, dei problemi dei convertiti e delle giurisdizioni ortodosse nelle Isole Britanniche, e delle questioni legate al Concilio inter-ortodosso. Presentiamo le considerazioni di padre Andrew nella sezione “Confronti” dei documenti.
Invitiamo tutti a leggere l'articolo di Thierry Meyssan (nella foto), presidente-fondatore della Rete Voltaire e della conferenza Axis for Peace, sul sito voltairenet.org:
L’impero anglosassone si basa su un secolo di propaganda. È riuscito a convincerci che gli Stati Uniti sono "il Paese della libertà", e si dedicano alle guerre solo per difendere i loro ideali. Ma la crisi attuale in Ucraina ha appena cambiato le regole del gioco: ormai Washington e i suoi alleati non sono più gli unici a parlare. Le loro menzogne sono apertamente contestate dal governo e dai mezzi di comunicazione di un altro grande Stato, la Russia. Nell’era dei satelliti e di Internet, la propaganda anglosassone non funziona più.
Se c'è ancora bisogno di sottolineare il carattere religioso della guerra che è stata portata in Ucraina, ricordiamo come il punto di svolta dei conflitti urbani a Kiev è coinciso con la festa dell'Epifania ortodossa. C'era da sperare che, almeno in un anno di Pasqua "comune", ci fosse almeno il rispetto della notte di Pasqua. Niente da fare: il primo scontro mortale a Slavyansk (città simbolo della resistenza dell'Ucraina sud-orientale al regime golpista di Kiev) è avvenuto proprio nella notte di Pasqua, mentre le milizie della difesa di Donbass celebravano la Risurrezione di Cristo. Da una parte icone ortodosse, dall'altra insegne neonaziste. Non è male cominciare a far sapere anche noi da che parte stiamo. La nostra arma principale è e rimarrà sempre la preghiera, a cui ci ha invitato il patriarca Kirill con le parole che proprio ieri abbiamo messo sul nostro sito. Di fronte alla sfacciata propagazione di bugie, il nostro secondo compito è cercare di offrire un’informazione corretta su quanto sta accadendo in Ucraina. Il “Rapporto Nie” dalla Polonia è un documento recentemente filtrato, che si aggiunge alla massa delle prove che il golpe ucraino è una manovra architettata in funzione antirussa (e antiortodossa). Presentiamo un'analisi di Andrew Korybko a proposito di questo scottante rapporto nella sezione “Geopolitica ortodossa” dei documenti.
L'igumeno Sergij (Troitskij) offre sul sito Blagodatnyj Ogon’ una serie di considerazioni sull’ectenia “per i catecumeni” e sulle ragioni della sua esclusione (e del suo reinserimento) nell’ordine della Divina Liturgia. Il mantenimento di questa semplice litania o la sua eliminazione dipendono da motivazioni più profonde di un semplice abbreviamento del rito eucaristico, e vale la pena studiarne più a fondo le ragioni, soprattutto nella Settimana Luminosa, che molti associano all’assenza dei catecumeni dall’ambiente della Chiesa. Riportiamo il testo di padre Sergij nell’originale russo e in traduzione italiana nella sezione “Preghiera” dei documenti.
21/04/2014
Sanctitatea sa Patriarhul Chiril în ajunul Sfintei Sărbători de Paști s-a rugat pentru Ucraina
În ajunul Sfintei Sărbători de Paști Patriarhul Chiril al Moscovei şi Întregii Rusii a săvârşit o rugăciune pentru pace în Ucraina.
După Liturghia din Sâmbătă Mare, săvârşită la 19 aprilie 2014 la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril s-a adresat credincioșilor cu o predică:
«Prin această minunată slujbă — Liturghia din Sâmbăta Mare, noi intrăm în serbarea Paștelui. Și, deși din punct de vedere astronomic Paștele începe la miezul nopții, când toată Biserica cântă imnul lui Hristos Cel Înviat, dar Litughia este unită cu Vecernia, iar în conformitate cu statutul Bisericii, sărbătorile încep seara, noi de pe acum intrăm în această sărbătoare. Și, în această sâmbătă binecuvântată, în care a adormit cu o moarte deosebită Hristos, a adormit cu o moarte fizică, care nu putea distruge Trupul Său divin. Și știm că în momentul Învierii, Domnul a înviat din morți, acesta fiind cel mai mare eveniment din istoria omenirii.
Anume în acest moment de intensitate deosebită al vieții noastre religioase, atunci când ne deschidem inimile noastre în întâmpinarea Domnului, Mântuitorului înviat al lumii, aș dori să vă îndemn pe voi toți, toată Biserica noastră la o rugăciune fierbinte și sinceră pentru Ucraina.
Ucraina este o țară din punct de vedere politic, de peste hotare, dar spiritual și istoric aceasta nu s-a întâmplat niciodată. Suntem un popor în fața lui Dumnezeu, mărturisim aceeaşi credință ortodoxă, indiferent de faptul că cineva mai spune că alte credințe mărturisește poporul Ucrainei. Noi respectăm minorităților religioase, dar continuăm să susținem că Ucraina, organic legată de Sfânta Rusie – este o țară ortodoxă.
Astăzi trebuie să ne rugăm pentru oamenii din Rusia, care trăiesc în Ucraina, pentru ca Dumnezeu să aducă pacea pe pământul ucrainean, pentru a evita în orice condiții un război pustiitor în cadrul statului ucrainean, iar în relațiile dintre Ucraina și Rusia de a opri planurile celor care ar dori prin orice mijloace sau presiuni să destrame Sfânta Rusie. Aşa s-a întâmplat de multe ori în istorie, și nimeni nu a reușit vreodată să o facă. Și astăzi, deoarece tentația de a uni această dezbinare cu obţinerea unei superiorităţi militare și politice, noi copiii Sfintei Rusii ar trebui să ne rugăm Domnului pentru pacea din Ucraina, pentru a pune capăt violenței, pentru ca popoarele Sfintei Rusii să nu fie dușmani unul pentru altul, astfel încât nimeni să nu fie capabil de a utiliza popoarele Sfintei Rusii pentru propriile sale scopuri, pentru a le împinge într-un război pustiitor, pentru a le slăbi viața spirituală, și, în primul rând Ortodoxia .
Respectând suveranitatea Ucrainei moderne, astăzi ne vom ruga, de asemenea, pentru ca Dumnezeu să ajute la depășirea crizei politice și sociale din această țară, pentru ca să aibă loc alegeri legale, iar în legislația de bază a țării să se facă modificările, care le doreşte astăzi poporul Ucrainei, și pentru ca nciodată şi în niciun caz, dușmanul neamului omenesc să nu poată semăna semințele discordiei atât în Ucraina, cât și în întreaga Sfânta Rusie istorică.»
Patriarhul Chiril a menţionat că începând cu miercurea din Săptămâna Mare, conform regulamentelor bisericești nu se fac metanii, dar având în vedere importanța deosebită la ceea ce se întâmplă în Ucraina, Biserica Ortodoxă Rusă a binecuvântat închinătorii din biserică să stea jos în genunchi, iar apoi, îngenunchind şi el, a spus rugăciunea:
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, cel bogat în milă şi în bunătate, Ziditorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută, Domn al Păcii şi al Vieţii, Oceanul cel nemărginit al Iubirii!
Tu L-ai trimis pe pământ, pe Unicul Fiul Tău Cel Iubit, pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care și-a dat viaţa Sa pentru toată lumea. El ne-a îvăţat să ne iubim unul pe altul şi să nu răsplătim rău pentru rău.
Ascultă strigătul robilor tăi, care cer îndurare şi pace, pentru ţara Ucraina, pentru Biserică Ta şi pentru toată lumea. Pentru rugăciunile Presfintei Născatoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria şi pentru ale tuturor Sfinţilor Tăi, Te rugăm Multmilostive Doamne, iartă-ne nouă toată greşala cea de voie şi fără de voie şi opreşte războiul şi mânia, potoleşte toată răutatea şi dezbinarea în ţara Ucraina şi în tot pământul.
Cu Harul Sfântului Tău Duh îmblînzeşte inimile oamenelor înrăiţi, opreşte cu Puterea Ta Dumnezeiască toată lucrarea cea rea a vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, care doresc războaie şi stăpânire cu nedreptate. Fă să fie pace Doamne, dragoste şi bună înţelegere în casa noastră, între conducătorii ţărilor şi între toate popoarele. Dăruieşte-ne înţelepciune şi dragoste unul către altul ca în pace să trăim, luminează-ne mintea noastră, ca să te iubim pe Tine din tot sufletul şi pe apropele nostru ca pe noi înşine, că Tu Eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie Slavă şi mulţumire îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru prima dată rugăciunea pentru pace în Ucraina, cu binecuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril s-a înălţat în toate bisericile din Biserica Ortodoxă Rusă la 23 februarie a.c.
20/04/2014
Pastorală la Învierea Domnului a Preafericitului Patriarh Chiril, adresată arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor, monahiilor și tuturor copiilor credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ruse
Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril s-a adresat către arhipăstori, păstori, diaconi, monahi, monahii și toți copiii credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ruse cu tradiționala Pastorală la Învierea Domnului.
Iubiți întru Domnul Preasfințiți arhipăstori, atotcinstiți păstori și diaconi, iubitori de Dumnezeu monahi și monahii, dragi frați și surori!
În această numită și Sfântă Zi, când toată lumea cea văzută și cea nevăzută (vezi: canonul Învierii), proslăvește pe Făuritorul vieții și Biruitorul morții, vă felicit cordial pe toți cu exclamația Paștelor:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Sărbătorind sărbătoarea sărbătorilor și praznicul praznicelor, cu un sentiment deosebit duhovnicesc pomenim jertfa răscumpărătoare a Mântuitorului lumii, suferințele Lui de pe cruce și luminoasa Înviere. Paștele nu este doar o oarecare legendă frumoasă, nu este teologie teoretică și nu este tradiția unui obicei popular demult trecut. Este însăși esența și nucleul creștinismului. Este biruința, dăruită nouă de Dumnezeu.
De pe vremurile apostolilor și până în zilele noastre Biserica propovăduiește Învierea lui Hristos ca de cea mai mare minune în istoria omenirii. Ea ne vorbește despre această minune nu doar ca despre un fapt relatat în Evanghelie, dar – ceea ce deosebit de important – ca despre un eveniment decisiv pentru toți cei care au primit buna vestire pascală. Această sărbătoare se referă nemijlocit la fiecare dintre noi, deoarece Învierea lui Hristos, răscumpărarea de către Domnul a lumii decăzute este cea mai mare bucurie, pe care o poate simți omul. Indiferent cât de complexă ar fi viața noastră, ce greutăți zilnice am avea, ce scârbiri de la oameni și de la imperfecțiunea lumii înconjurătoare am suferi – toate acestea sunt nimic în comparație cu acea bucurie duhovnicească, cu acea speranță pentru mântuirea veșnică, pe care ne-o dăruiește Dumnezeu.
Conform spuselor apostolului Pavel, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuiește în voi (vezi: Rom. 8:11).
În ziua luminoasă a Învierii lui Hristos sufletele milioanelor de credincioși se umplu de recunoștință față de Creator și existența noastră pământească capătă un sens adevărat. Paștele lui Hristos este un triumf măreț al vieții, un triumf al biruinței asupra morții, cel care aduce dragoste, pace și schimbare duhovnicească.
Sărbătorirea Paștelui deschide de fiecare dată o nouă perioadă în viața noastră, deoarece Domnul Cel Înviat înnoiește firea omenească, o întărește în încercări, îi oferă puteri pentru săvârșirea faptelor bune.
Vestea pascală, care a schimbat întregul mers al istoriei mondiale, ne îndeamnă la schimbare morală și înnoire duhovnicească, care sunt atât de necesare societății contemporane. Ea amintește tuturor oamenilor despre originile creștinismului, precum și despre Împărăția veșnică ce va să vie, unde Dumnezeu să fie toate în toți (1 Cor. 15:28).
În zilele luminoase ale sărbătorii pascale noi suntem chemați să ne împărtășim din bucuria noastră cu rudele și apropiații noștri, să manifestăm față de ei dragoste și milostenie în fapte. Aceasta este tradiția sfințită de veacuri pe care, urmând-o noi, mărturisim despre faptul că suntem părtași ai moștenirii lui Hristos și despre credința noastră că Domnul adevărat a înviat.
Actualmente, ca și mai înainte, Biserica Ortodoxă Rusă săvârșește cu sârguință misiunea sa mântuitoare, anunțând mereu adevărul lui Dumnezeu, afirmând importanța netrecătoare a poruncilor evanghelice, chemând la pace și concordie, slujind unității duhovnicești a popoarelor, care trăiesc în țările responsabilității păstorești ale Patriarhiei Moscovei.
Rugăciunea noastră specială este pentru popoarele Rusiei și Ucrainei, pentru ca pacea să se instaureze în mințile și inimile fraților și surorilor de sânge și credință, ca să se restabilească relațiile pierdute și colaborarea atât de necesară.
Aducând cunoașterea iubirii lui Hristos, cea mai presus de cunoștință (vezi Ef. 3:19), creștinismul îi unește pe oameni, depășind hotarele etnice, culturale și statale, deoarece cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul (vezi: In. 1:9).
Domnul Cel Înviat să ne dăruiască nouă tuturor cu folos pentru suflet continuarea călătoriei noastre pe pământ, ținând minte de înalta responsabilitate creștină și vocația de a făuri în sine și în cei din jur o credință puternică, dragoste sinceră și speranță fermă. Fie ca bucuria acestei sărbători să ne întărească și să ne inspire pentru săvârșirea faptelor bune, să ne dea curaj și forțe în mijlocul valurilor tumultoase din mărea vieții să ne păstrăm stăpânirea de sine și calmul, ca să înfruntăm ispitele și tentațiile, ca să depășim, după cuvântul cuviosului Serghie de Radonej, vrajba nesuferită a lumii acesteia.
Lumina slavei lui Hristos, care a strălucit pe mormântul Dătător de Viață, să fie cu noi și să lumineze inimile noastre, răspândindu-se asupra celor apropiați și îndepărtați, asupra tuturor celor care vor avea nevoie de atenția și susținerea noastră.
Felicitându-vă pe toți cu ocazia marii sărbători a Sfintelor Paște, vă doresc în rugăciune daruri duhovnicești abundente, putere trupească și ajutor haric de sus în urmarea noastră triumfătoare a lui Hristos. Amin.
Come ogni anno, al mattino del Sabato Santo, il miracolo del Fuoco Santo si è ripetuto nella basilica della Risurrezione del Signore a Gerusalemme. Il fuoco è disceso pochi minuti dopo l'ingresso del patriarca Teofilo nel Santo Sepolcro. Tra le immagini con commento simultaneo potete vedere questo filmato dalla emittente televisiva georgiana 1TV (la manifestazione del fuoco è al minuto 17:15 del filmato).
L'esercito siriano, sostenuto da migliaia di combattenti inviati dagli Hezbollah del Libano, ha ripreso in una serie di scontri il controllo quasi totale della regione montuosa del Qalamun, attaccata e in varie parti vandalizzata dai ribelli a partire dal settembre 2013.
In particolare, il 14 aprile è stata annunciata la liberazione di Ma'lula, la città cristiana di lingua aramaica che abbiamo presentato sul nostro sito (qui e qui), dove ogni luogo di culto cristiano è stato devastato dai terroristi.
Particolare di Ma'lula con il monastero ortodosso di santa Tecla
Il monastero greco-cattolico di san Sergio vandalizzato dai ribelli